De ce ne vor americanii. Cele trei mesaje ale lui Joe Biden

Vizita de două zile a vicepreședintelui american Joe Biden la București este departe de a fi una istorică. Biden nu a adus noutăți cu Air Force Two. A repetat, cu tărie și cuvinte cheie, așa cum numai americanii știu să își scrie discursurile politice, aceleași mesaje pe care SUA le spune răspicat mereu României și care, totuși, se lipesc atât de greu de mințile înguste ale politicienilor români. Toate vin însă într-un moment critic pentru Estul Europei în relația sa istoric tensionată cu marele vecin din Răsărit, care ține să confirme, din ce în ce mai des în ultimii ani, bancul geografic în care se spune că Rusia se învecinează cu cine vrea ea. Iar din luna martie, după anexarea Crimeii, vecinătatea dintre Rusia și România, a se citi flancul estic al NATO, tocmai s-a mai îngustat cu câteva sute de kilometri.

Mulți se vor întreba poate, ce atâta tevatură? Totuși, nici măcar nu e number one, e number two. E drept, Barack Obama nu și-a făcut încă timp să viziteze Europa de Est, ba nici măcar să trimită, în ultimul an și jumătate, un ambasador cu puteri pline la București. România și-a găsit însă locul în programul european al SUA la momentul cuvenit.

Atunci când criza din Ucraina s-a întețit, trecând de la stadiul de revoluție internă la potențial conflict teritorial, iar Crimeea a sărit granița în Rusia, în urma unui referendum de fațadă, Biden a mers imediat să îi liniștească pe europenii care au ghimpele rusesc cel mai adânc înfipt în coaste: Polonia și țările baltice – Estonia, Lituania și Letonia. O lună mai târziu, Biden a mers drept la Kiev, în Ucraina, pentru a aminti încă o dată că SUA e de partea democrației, fie ea și manifestată prin revoluție (mesaj pentru care unii au condamnat administrația Obama, acuzând-o că s-a dat de partea revoluționarilor anti-Ianukovici chiar în timpul conflictului, implicându-se în jocurile de la Kiev).

La București, Biden a venit cu câteva zile înainte de duminica în care, la câteva sute de kilometri distanță, urmează să aibă loc niște alegeri prezidențiale anticipate, esențiale pentru viitorul Ucrainei, care va fi zbuciumat oricine va ieși câștigător. Și la câteva zile după ce secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, a aterizat și el la București, pentru a anunța încă o dată că România va deveni, cel mai probabil din toamnă, gazda unor forțe și echipamente militare suplimentare pe care Alianța le va muta mai aproape de Rusia.

Ce vor americanii la București? Trei sunt mesajele lor cheie și toate au legătură unul cu altul: parteneriat militar cât mai puternic și funcțional, mediu economic cât mai deschis și instituții de stat/demnitari cât mai puțin corupți și cât mai transparenți. Ultima parte este cheia de boltă pentru celelalte două, consideră americanii, de unde și intervențiile diplomatice la București, ori de câte ori mințile năuce sau ticăloase ale Parlamentului și Guvernului mai clocesc câte un pumn sub centura legilor penale sau care țin de separația puterilor în stat.

Pentru SUA, alianța militară este cel mai important obiectiv din România, iar toate elogiile americane la adresa militarilor români nu sunt vorbe în vânt, oricâte glume s-ar putea face pe seama dotării tehnice a Armatei românești, cu procentul ei sfrijit din PIB. Tocmai de aceea, Joe Biden a galopat direct din terminalul VIP de la Otopeni, la Flotila Aeriană 90 de alături, unde îmbrăcat cu geacă de aviator, le-a vorbit în primul rând militarilor români prezenți acolo să se antreneze cu cei americani, și abia apoi, prin ricoșeu, românilor de rând.

Pentru americani, un aliat militar ca România, atât de bine poziționat geostrategic în raport și cu Rusia, și cu Orientul Mijlociu, care are și munți, și ieșire la mare, este cu adevărat greu de găsit în NATO. Mai mult, este greu de găsit un aliat militar ca România, care să nu tropăie din picioare, ca Cehia de exemplu, când vine vorba despre elemente comune de apărare amplasate pe teritoriul ei (vezi scutul antirachetă), sau care să ceară el singur trupe militare americane suplimentare pe teritoriul ei. Sau un aliat care să susțină cu trupe, fără să crâcnească (cu excepția gafelor politice de tip Tăriceanu) teatrele de operații străine unde americanii sunt piua-ntâi.

Pentru români, defilarea cot la cot cu americanii este o proiecție de putere și totodată de protecție în regiunea Mării Negre, unde Rusia a schimbat din nou granițe, așa cum a făcut și în 2008, în Georgia. La o adică, este o proiecție de putere care își poate extinde efectele și peste Prut, în Republica Moldova, acolo unde armata rusă își are încă o cazarmă de câteva mii de soldați, în Transnistria.

Pentru SUA, mediul economic al României este important, în special pentru a asigura relații concurențiale corecte, unde companiile americane să poată face bani, alături de ceilalți jucători din piață. „Vrem ca relațiile noastre economice să continue să se dezvolte și să crească. Suntem direct interesați să vedem România prosperând”, spune Joe Biden în interviul acordat Mediafax. Este un aranjament de care beneficiază ambele părți: și românii, și americanii pot face bani într-o piață care funcționează corect.

Securitatea energetică în raport cu gazele Rusiei, folosite ca armă politică, despre care vorbește Biden, e cu dus și întors, însă reprezintă tot un aranjament reciproc benefic: România și Europa pot să scape de șantajul energetic rusesc, dacă dezvoltă resurse de energie neconvenționale, precum gazele de șist, promovate de americani și de companiile lor – un domeniu printre extrem de puținele în care americanii s-au izbit de opoziție în România. Americanii caută de asemenea piețe noi de desfacere pentru surplusul lor intern de gaze, proaspăt atins chiar prin exploatarea gazelor de șist, iar Biden nu a ascuns acest lucru în interviul pentru Mediafax.

Pentru ca toate acestea să funcționeze, partea militară și partea economică, pentru SUA e important ca în România să funcționeze statul de drept, iar corupția să fie sancționată fără discriminare. Pentru că altfel, după cum zice Biden, România e vulnerabilă și militar (pe partea de spionaj), și economic, în fața Rusiei.

Între timp, în ziua în care vicepreședintele SUA a aterizat la București cu aceste gânduri și mesaje, piticii politici au tropăit atât cât i-a dus capul dintotdeauna. Premierul Victor Ponta l-a acuzat pe președintele Traian Băsescu că a zis ceva nasol într-un interviu și vrea să îl pârască la CSM. Președintele, abia ținându-se pe picioare de bolnav ce este (gripă, după cum singur susține), iese public chiar la ora la care era anunțată aterizarea lui Biden la București, doar pentru a-i da replica celuilalt pitic politic. Într-un cu totul alt film, ministrul Transporturilor Dan Șova o provoacă pe Elena Udrea la o alergare de 10 kilometri pe stadion, parte-n parte, ca să se vadă cine-i mai atlet. Și dă-i, și luptă, mă-nțelegi, neicușorule…